Asertivitate (assertiveness)
Pentru programare la psihoterapie, sunați sau trimiteți SMS la +49 151 590 137 49, psihoterapeut Cristina Anghel.
Poate că ați mai auzit de acest termen, asertivitate, și v-ați întrebat ce înseamnă. Este un termen care se folosește deseori în legătură cu modul de a comunica (comunicare asertivă), dar nu numai.
Asertivitatea presupune o exprimare adecvată a ideilor, sentimentelor și limitelor în timp ce respectă drepturile altora, menținând o atitudine pozitivă în interlocutor și luând în considerare posibilele consecințe ale exprimării. Aceasta include atât exprimări pozitive, cât și exprimări negative și încearcă să atingă obiective personale și / sau obiectivele instrumentale.
Există un consens general referitor la două categorii generale de asertivitate. Asertivitatea pozitivă include recunoașterea deficiențelor personale, oferind și primind complimente, inițierea și menținerea interacțiunilor și exprimarea pozitivă a sentimentelor. Asertivitatea negativă include exprimarea opiniilor nepopulare sau diferite, solicitarea schimbărilor de comportament și refuzarea cererilor nerezonabile. Afirmațiile negative au devenit cunoscute drept clase de conflicte și sunt cel mai des studiate.
Din punct de vedere istoric, asertivitatea a fost încadrată ca fiind vitală pentru bunăstarea personală și relațională. Studiul sistematic al asertivității a început la sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor 1950, când psihologii au emis teoria conform căreia unele tulburări mentale ar putea fi cauzate de non-asertivitate (nonassertiveness) și rezistență sau incapacitatea de a exprima deschis ideile și sentimentele.
Prin urmare, non-asertivitatea a fost asociată cu anxietatea și timiditatea. Persoanele care înregistrau un scor mai scăzut pe scala asertivității în general erau mai îngrijorate și mai liniștite; indivizii care au înregistrat un scor înalt de asertivitate erau mai vorbărețe, exacte și observați de ceilalți. Așadar, antrenamentul timpuriu al asertivității încuraja pacienții să vorbească mai mult în efortul de a-și spori încrederea în sine și auto-exprimarea.
Cu toate acestea, asertivitatea se referă de asemenea la competențe sociale. Wolpe a avertizat că antrenamentul asertivității pentru lipsa de răbdarea este justificat doar atunci când non-asertivitatea este maladaptativă. Mai târziu, Lazarus a subliniat că exprimarea deschisă a oricărei idei sau sentimente în orice situație este, de asemenea, maladaptivă și potențial agresivă. Cercetarea și practica sa au inclus instruirea pacienților agresivi în a folosi asertivitatea.
În anii 1960 și 1970, mișcările din Statele Unite pentru drepturile individuale au început să facă legătura între exprimarea asertivă pentru apărarea drepturilor individuale. Antrenamentul asertivității a ieșit din cabinetul psihoterapeutului în mainstream (în rîndul populației). În același timp, Norton și Warnick au definit cu succes asertivitatea ca un construct comunicațional, astfel încât cercetarea asertivității a trecut dincolo de disciplina psihologiei, în domeniul comunicării. Această schimbare de focus a modificat de asemenea intenția antrenamentului de asertivitate. Dacă inițial obiectivul antrenamentului asertivității consta în încrederea și acceptarea de sine, acum cercetarea urmărea asertivitatea ca mijloc de atingere a obiectivelor instrumentale.
După o revizuire amănunțită a literaturii, Rakos a identificat trei obligații premergătoare, distingând indivizii asertivi:
(a) determinarea drepturilor tuturor participanților,
(b) dezvoltarea răspunsurilor care conving, dar nu emit judecăți de valoare sau evaluări ale valorii de sine a celuilalt și
(c) luarea în considerare a posibilelor consecințe negative de afirmare.
El a identificat, de asemenea, atitudini asertive:
(a) deschiderea în relații personale strânse;
(b) disponibilitatea de a oferi opinii, întrebări și de a se confrunta cu situații stresante fără teamă;
(c) disponibilitatea de a fi contestat prin luarea de poziție pentru sine în relații personale strânse; și
(d) disponibilitatea de a da răspunsuri neutre, dar definitive în situații impersonale.
Lazarus a descris trăsăturile de personalitate asertive ca: abilitatea de a vorbi deschis, de a spune nu și de a stabili contactul cu ceilalți prin interacțiune socială. În plus, el a motivat lipsa de sensibilitate și agresivitatea ca fiind produse ale unor raționamente cognitive și unor concluzii eronate, deci antrenamentul asertivității a încorporat diferite tehnici de verificare a percepției.
Diferențele regionale au deasemenea un impact asupra asertivității. Sigler et al. au sugerat că asertivitatea se învață și este modelată de mediu.
Alte cercetări indică faptul că situația și așteptările sunt de asemenea relevante în cadrul stabilirii exprimării adecvate. Pfafman and McEwan au descoperit că femeile își modificau în mod strategic felul în care se comportau asertiv la muncă în funcție de obiectivele lor, de situație și de relația dintre persoanele implicate. Deoarece asertivitatea depinde de context și cultură, ar trebui să fim atenți atunci când presupunem că non-asertivitatea ar fi non-adaptativă. În schimb, în anumite contexte, non-asertivitatea poate reprezenta dovada competenței sociale.
Comportamentele asertive includ:
- formularea cerințelor,
- refuzul cererilor neplăcute sau nerezonabile,
- exprimarea drepturilor personale, a sentimentelor pozitive și negative ori a ideilor pozitive și negative și
- inițierea, menținerea sau încetarea unei conversații.
Exprimarea asertivității
Exprimarea și elaborarea sunt mai potrivite pentru normele culturale, sociale și relaționale decât afirmațiile standard. Elaborările pot include o scurtă explicație, recunoașterea situației celuilalt, compromisuri sau alternative, laudă sau scuze.
Acest tip de asertivitate este în general considerat ca fiind eficient și mai adecvat din punct de vedere social decât afirmația standard. Asertivitatea empatică acordă o atenție deosebită sănătății relațiilor. Afirmațiile empatice includ o explicație succintă și onestă, recunoașterea și exprimarea drepturilor celorlalți, laudele sau comentariile pozitive, scuzele pentru neplăceri sau dezamăgire și încercarea de a realiza un compromis reciproc acceptabil. Afirmația empatică este întotdeauna necesară pentru durabilitatea relațiilor, ea este întotdeauna preferată și recomandată de către practicieni.
Din perspectiva comunicării, asertivitatea ar trebui să fie efectuată cu politețe. Politețea este un subset social și contextual de adecvare determinat de interacțiunea dintre identitate, context și relație. Permite oamenilor să facă cereri care sunt mai puțin dureroase pentru celălalt sau să exprime idei negative în timp ce mențin o relație pozitivă. Deoarece asertivitatea poate invadează drepturile celorlalți de a-și atinge propriile scopuri, ea poate reprezenta o amenințare fățișă, definită ca o provocare pentru imaginea aleasă. Chiar și amenințările minore (cum ar fi solicitarea unui fișier) pot amenința imaginea aleasă de celălalt sau pot deteriora relația. Strategiile de adresare politicoasă atenuează aceste amenințări. Amenințările negative sunt comportamente care împiedică acțiunile destinatarului sau fac astfel încât receptorul mesajului să se simtă obligat.
Strategiile negative de politețe atenuează amenințarea prin utilizarea indirectă a declarațiilor, întrebărilor care pun etichete (scurte întrebări la sfârșitul declarațiilor) sau acoperiri (calificări ale cuvintelor). Amenințările pozitive reprezintă provocări pentru stima de sine, abilitatea de a fi plăcut, admirat sau văzut pozitiv. Strategiile pozitive de politețe includ acordarea de atenție relației și exprimarea interesului și preocupării pentru celălalt. Asertivitatea calificată include politețea.
Traducere din articolul: “Assertiveness – Tessa Pfafman, Humanities and Communication Division, Lake Land College, Mattoon, IL, USA”
Pentru programare la psihoterapie, sunați sau trimiteți SMS la +49 151 590 137 49, psihoterapeut Cristina Anghel.
Learn MoreCum să slăbesc sănătos? Hipnoza şi psihoterapia.
Pentru programare la psihoterapie, sunați sau trimiteți SMS la +49 151 590 137 49, psihoterapeut Cristina Anghel.
Mulți oameni sunt de părere că a slăbi este o chestiune de voință: Dacă vreau să slăbesc, voi mânca mai puțin și voi slăbi. Dar lipseşte voinţa, nu mă pot abţine. Alții sunt de părere că slăbitul este o chestiune de regim alimentar și sport. Să mănânc doar alimente sănătoase şi să fac sport.
Mai sunt și persoanele cu un comportament radical, care fac foamea ca să slăbească, fumează ca să slăbească, iau diferite pastile și ceaiuri și rețete care promit rezultate rapide și garantate.
Da, a mânca sănătos și în cantități moderate și a avea o viață activă reprezintă rețeta succesului, dar de ce unora le reușește, iar altora nu?
Există oameni care au un program foarte încărcat (pe care da, singuri și l-au organizat). Există şi persoane care, chiar dacă ar avea timp, din comoditate mănâncă ce le pică în mână, când le pică în mână. Mai sunt mămicile, care sunt atât de depășite de situație încât ultimul lucru la care se gândesc este sănătatea lor și la buna lor dispoziție.
Alţii mănâncă junk-food (dulciuri, chipsuri, băuturi carbogazoase, băuturi alcoolice etc.).
Unii oameni mănâncă puțin, dar se deplasează doar cu mașina. Alții se trezesc noaptea și mănâncă. Alții mănâncă și apoi vomită, ca să nu se îngrașe.
CE au toți oamenii supra-ponderali sau cu tulburări de alimentație (anorexie, bulimie) în comun?
Diferite probleme nerezolvate: anxietate, depresie, comportamente compulsive, o stimă de sine scăzută etc
Dacă doriți să rezolvați în sfârșit aceste probleme, să vă faceți o analiză personală și să duceți o viață mai bună, mai satisfăcătoare, vă va prinde foarte bine psihoterapia individuală. Printre metodele folosite pentru susținerea procesului terapeutic se numără și hipnoza.
Pentru programare la psihoterapie, sunați sau trimiteți SMS la +49 151 590 137 49 psihoterapeut Cristina Anghel.
Image Courtesy of marin freedigitalphotos.net
Learn MoreGrup de dezvoltare personală
Grup de dezvoltare personală pentru adulți
Facilitatorul programului: psihoterapeut şi psiholog clinician Cristina Anghel
Acest program este special conceput pentru dezvoltarea ta personală. Pe parcursul a 10 întâlniri, te vei regăsi în cadrul unui grup de dezvoltare personală, îţi vei (re)descoperi punctele forte, atuurile tale, credinţele limitative. Vei avea ocazia să îţi reprogramezi existenţa şi să fii mulţumit(ă) de persoana ta şi de viaţa ta. Iar totul va avea loc în ritmul tău propriu, fără presiune asupra ta.
De multe ori, am fost învăţaţi să credem că fericirea noastră depinde de cei din jur, că orice element asupra căruia nu avem controlul ne poate dezechilibra şi ne poate „răpi” fericirea. Asta, fiindcă atunci când suntem copii, fericirea noastră chiar depinde într-o mare măsură de factori externi, de părinţii noştri. Care ne învaţă nu numai cum să supravieţuim, ci şi cum să ne raportăm la ceea ce ni se întâmplă.
Un eveniment poate fi interpretat ca bun sau ca rău de două persoane diferite. Atunci, vă veţi întreba, trebuie să particip la un program de spălare pe creier ca să învăţ să mă mint singur(ă)?
Nu. Acest program vă ajută să identificaţi acele situaţii care vă crează dezechilibru şi disconfort, vă ajută să le faceţi faţă (fiindcă viaţa nu este niciodată perfectă şi ideală şi de multe ori apar situaţii, factori externi care nu pot fi controlaţi, dar cărora trebuie să le faceţi faţă).
Vestea bună este că veţi lucra cu propria persoană şi atunci când nu sunteţi în centrul atenţei, învătând de la ceilalţi.
Pe parcursul celor 10 întâlniri, vom lucra exerciţii pentru conştientizare, metode de a intra in contact cu tine, practici de automonitorizare, tehnici de schimbare a tiparelor toxice ş.a.. Vom lucra pe marginea următoarelor teme:
1. Prezentarea membrilor grupului şi a obiectivelor fiecăruia
2. Continuarea prezentării
3. Comunicarea asertivă
4. Prezentarea scenariului de viaţă şi actualizarea lui
5. Continuarea prezentării scenariului de viață
6. Vindecarea copilului interior (Hipnoză)
7. Constelaţia Intenţiei
8. Workshop psihosexualitate (normalitate, tabuuri, imaginea corporală)
9. Interpretarea viselor I
10. Interpretarea viselor II
Avantaje:
O şedinţă individuală de coaching sau terapie costă minim 150 lei/h. Acest program este structurat pe întâlniri de câte 3 h, participanţii lucrează în paralel, mai mult decât în întâlnirile individuale, fiindcă se crează o dinamică de grup foarte benefică deschiderii şi schimbării. Odată cu semnarea contractului se va semna şi un acord de confidenţialitate, prin care participanţii se obligă să păstreze confidenţialitatea informaţiilor discutate.
Nu rareori se întâmplă ca unii dintre participanţi să lege prietenii pe viaţă. Gradul de intimitate atins în cadrul unor asemenea grupuri depăşeşte uneori gradul de intimitate din relaţiile semnificative ale membrilor grupului.
Preţul programului şi termenele de plată:
Prețul programului este:
500 lei + 500 lei plata în două rate (prima până pe 4.11 și a doua până pe 4.12)
900 lei (plata integrală până pe 4.11.2019 )
800 lei (pentru plata integrală până pe 25.10.2019)
Pentru două sau mai multe persoane înscrise împreună (familie, prieteni) se acordă 10% fiecărui participant.
Programul este compus din 10 întâlniri, în fiecare miercuri, de la 18-21, în Str. Medeleni nr. 7, ap.1, sector 3, București,
începând cu data de 6 noiembrie 2019.
Data începerii: Programul se întinde pe parcursul a 10 săptămâni consecutive, cu excepția zilei de 25 decembrie (Crăciunul) și a celei de 1 ianuarie (Anul nou). Programul se termină pe 22 ianuarie (ultima întâlnire).
Pentru înscrieri, trimiteţi un mail la cristina.c.anghel@gmail.com. Includeti o copie CI pentru completarea contractului şi acordului de confidenţialitate şi emiterea facturii proforma. Pentru detalii suplimentare sunaţi la +49 151 590 137 49.
