Aşteptări nerealiste privind dragostea şi căsnicia
Pentru programare la psihoterapie de cuplu, sunați sau trimiteți SMS la +49 151 590 137 49, psihoterapeut Cristina Anghel.
Uneori, nu partenerul sau partenera, este cel/cea care este responsabil/ă de nefericirea noastră, ci doar anumite aşteptări exagerate, pe care fiecare le dobândeşte din familie, din cercul de prieteni, din filme etc.
Câteva exemple în acest sens ar fi:
- Partenerul meu/partenera mea şi cu mine ar trebui să simţim tot timpul o legătură profundă, ce nu are nevoie de cuvinte.
- Partenerul meu/partenera mea ar trebui să îmi anticipeze nevoile.
- Nu ar trebui să muncesc pentru dragoste.
- Nu ar trebui să fac eforturi pentru a fi crezut/ă.
- Merit să fiu iubit/ă.
- Atracţia există sau nu.
- Partenerul meu/partenera mea ar trebui să îmi fie disponibil/ă emoţional oricând am nevoie de el/ea.
- Dragostea nu este un sentiment ce poate fi forţat sau fabricat, ea există sau nu.
- Într-o căsnicie reuşită nu există certuri.
- Dacă nu sunt fericit/ă în casnicie este vina partenerului/partenerei.
- Nu ar trebui să faci eforturi pentru a simţi dorinţă sexuală pentru celălalt, ea ori vine natural ori deloc.
- Atunci când pasiunea moare, moare şi relaţia.
Nu este uşor să măsurăm cât de mult din nefericirea noastră se datorează aşteptărilor nerealiste (caz in care EU trebuie să mă schimb) şi în ce măsură incapacităţii partenerului/partenerei de a ne satisface nevoile de bază (situaţie în care EL/EA trebuie să se schimbe).
Doar propriile idei preconcepute despre dragoste te pot pregăti pentru eşec:
D.ex.:
- Ai vrea ca partenerul tău/partenera ta să îţi fie prieten/ă, protector/oare, mentor şi iubit/ă, asumându-şi rolul potrivit în mod automat, cu graţie, conform nevoilor momentului.
- Ai vrea ca partenerul tău/partenera ta să facă ceea ce vrei tu, atunci când vrei tu şi să fie ocupat cu plăcere, atunci când tu eşti ocupat.
- Ai vrea ca partenerul tău/partenera ta să te ajute să te dezvolţi, să te facă să te simţi mai înţelept/înţeleaptă, mai ibitor/oare, mai competent/ă, dar niciodată inferior/oară.
- Ai vrea ca partenerul tău/partenera ta să se contopească cu tine, să fie tu, dar să nu te sufoce cu entuziasmul, dependenţa lui/ei şi să nu te plictisească niciodată.
- Ai vrea ca partenerul tău/partenera ta să îţi cunoască nevoile şi să le comunice cu claritate, chiar şi atunci când eşti complet nerezonabil/ă.
- Ai vrea ca partenerul tău/partenera ta să îţi ierte limitele, chiar şi atunci când tu îi respingi imperfecţiunile.
Dacă citind cele de mai sus ai descoperit că ceri prea mult de la dragoste, de la un singur om, poţi să modifici aşteptările sau să adopţi unele noi, adecvate relaţiei tale. Nişte cerinţe mai modeste te pot face mai tolerant/ă şi mai iertător/oare şi te pot proteja împotriva deziluziilor naturale ale oricărei relaţii mature şi asumate.
În demersul vostru puteți fi asistați de un psihoterapeut de cuplu, cu experiență de viață, care vă poate ajuta să vă regăsiți.
Pentru programare la psihoterapie de cuplu, sunați sau trimiteți SMS la +49 151 590 137 49, psihoterapeut Cristina Anghel.
Bibliografie:
Janis Abrahams Spring (2009) – După aventură – Cum să vindecăm durerea şi să restabilim încrederea când un partener a fost infidel – Editura trei, Bucureşti
Learn MoreIntervenţie terapeutică prin metoda “Eu pot – Kids’ Skills”
Pentru programare la psihoterapie de familie, sunați sau trimiteți SMS la 0152 241 602 16, psihoterapeut Cristina Anghel.
Metoda “Eu pot – Kids’ Skills” este o cale nouă şi pozitivă de a rezolva comportamentul problematic al copiilor.
Ea se bazează pe psihologia centrată pe soluţii şi a fost dezvoltată la Institutul de Terapie Scurtă din Helsinki de către psihiatrul şi psihoterapeutul Ben Furman şi colegii săi Tapani Ahola, Sirpa Birn şi Tuija Terävä.
Această metodă se adresează copiilor de peste 4 ani. Ideea metodei Eu Pot este aceea de a ajunge la o înţelegere cu copilul despre învăţarea unei abilităţi. Această abilitate poate fi de exemplu: să mănânce în mod corespunzător, să doarmă în propriul pat, să meargă regulat la toaletă, să îşi facă temele, să îşi amintească de pregătirea ghizdanului pentru şcoală, să îşi exprime furia mai degrabă prin cuvinte decît prin contact fizic etc.
Este o metodă foarte bună pentru lucru atât cu un copil, cu mai mulţi copii (fraţi, surori) cât şi cu o clasă întreagă.
Deși a educa copiii este aparent simplu și intuitiv, ritmul alert al vieții de zi cu zi, diferitele cerințe din toate direcțiile ne împiedică de cele mai multe ori în a reuși să implementăm în propria viața ceva simplu. Cu toate că mulți părinți conduc firme multinaționale și sunt ascultați și urmați de sute sau poate mii de oameni, aceeași oameni, cu vulnerabilitățile lor umane pot să nu reușească să își convingă copilul să facă un anume lucru. Intervenția unei terțe persoane, neutre, înlesnește și ușurează comunicarea dintre părinți și copii.
Bineînţeles că părinţii, bunicii sau cei care îngrijesc copilul sunt implicaţi în acest proces de învăţare a abilităţii/abilităţilor şi au responsabilitatea de a asigura un mediu propice învăţării acestor abilităţi. Părinţii şi bunicii sunt susţinuţi şi ghidaţi în acest proces, ei putând (aşa cum ar fi ideal) să participe la şedinţe separate de psihoterapie pentru gestionarea propriilor emoţii (teamă, furie, nerăbdare etc.).
Autor: Psihoterapeut integrativ/psiholog clinician Cristina ANGHEL
Pentru programare la psihoterapie de familie, sunați sau trimiteți SMS la +49 151 590 137 49 , psihoterapeut Cristina Anghel.
Learn More