Cum decurge psihoterapia?

Deși există multe informații pe internet, majoritatea clienților/pacienților nu știu la ce să se aștepte când încep un proces psihoterapeutic. Unii recurg la psihoterapie ca la soluție de urgență într-o criză (ceea ce este bine, dar nu suficient), alții cred că este ca un consult medical (o ședință-două) și primești “tratamentul”. Alții cred că povestești din întâmplările/greutățile prin care ai trecut și celălalt te ascultă (pe bani mulți, ceea ce ar putea face și un prieten apropiat, dacă l-ai avea, sau ai avea încredere că nu spune mai departe). Fiecare are o idee vagă despre ce se întâmplă, dar nu înțelege procesul terapeutic în întregime. E și normal. Chiar și după încheierea procesului terapeutic e greu de definit ce s-a întâmplat. Terapeutul însă are o privire de ansamblu asupra procesului.

Aș vrea să schițez acest proces (psihoterapia) pentru ca dvs. să știți la ce să vă așteptați.

1. Primul pas.

Dvs. aveți o problemă care necesită rezolvare. Ați încercat diverse metode care nu au funcționat și ați ajuns (printr-un raționament, recomandare, etc.) la concluzia că doriți să începeți un proces terapeutic pentru a îmbunătăți ceva/a schimba ceva/a înlătura problema. “Problema” ar putea fi: insomnia, lipsa stimei de sine, lipsa unei direcții în viață, nemulțumirea, relațiile eșuate, consumul de substanțe cum ar fi alcoolul, drogurile etc.

Definiți (pentru dvs.) problema și comunicați psihoterapeutului că doriți îmbunătățirea/rezolvarea ei.

2. Formalități

Încheierea formalităților (explicarea condițiilor de lucru, frecvența și durata ședințelor, programarea, semnarea contractului, a acordului de confidențialitate, achitarea facturii etc.). Nu sunteți obligat/ă să faceți un număr de x ședințe. Chiar dacă ați semnat tot, puteți oricând întrerupe terapia.

3. Compatibilitate

Efectuarea unei ședințe în care să testați compatibilitatea dvs. cu psihoterapeutul respectiv. Dacă nu aveți un sentiment bun (că sunteți înțeles, în siguranță, respectat), probabil că nu este psihoterapeutul potrivit pentru dvs. Excepție o face situația în care dvs. aveți în general dificultăți în a relaționa cu alte persoane, aveți dificultăți de a vă încrede în alte persoane.

Psihoterapeutul vă va comunica care sunt pașii următori, cam cât durează aproximativ să vă atingeți obiectivul.

4. Durata psihoterapiei

Psihoterapeuților le vine greu să vă spună cât va dura procesul psihoterapeutic, pentru că nu este un proces linear. Pe parcurs puteți descoperi chiar dvs. că există mult mai multe fațete, aspecte, de care nu mai erați conștient, care trebuie abordate.

Un proces terapeutic nu poate fi mai scurt de 3 luni (pentru niște schimbări minore). Pentru prelucrarea traumelor, pentru schimbări profunde de personalitate, pentru dependențe, perioada este considerabil mai lungă și individual determinabilă. Pentru că este nevoie de timp pentru a schimba ceva (în gândire, emoții, comportament) și a face din toate schimbările un întreg armonios.

5. Efectele secundare

Odată cu schimbările/îmbunătățirile pe care intenționați să le faceți în viața dvs. pot apărea efecte secundare nedorite, neintenționate de dvs., cum ar fi frământări, stări neplăcute din cauza confruntării cu anumite situații, certuri în familie, chiar și despărțiri. Odată cu schimbarea dvs. se schimbă și sistemul din jurul dvs., iar ceilalți (care nu au optat pentru procesul terapeutic) pot fi deranjați de schimbare, sau pur și simplu, nepregătiți, luați prin surprindere. Acest lucru trebuie să vă fie clar dinainte și să cântăriți, dacă vi-l asumați sau nu. Puteți chiar discuta cu familia și cere sprijinul ei. Veți întâmpina poate mai puțină opoziție.

6. Schimbarea/efectele dorite ale terapiei

După câteva ședințe și lucru personal (nu psihoterapeutul produce schimbare, el doar indică perspective noi, direcții, oferă exerciții, ascultă cu compasiune și conține emoțiile dvs., este acolo pentru dvs., dar responsabilitatea pentru viața dvs. este în mâinile dvs.), veți observa schimbări. Bucurați-vă, asta înseamnă că procesul dvs. terapeutic a început. Continuați. Puteți face și mici pauze între etape, acest proces consumă energie. Însă nu renunțați. Puteți reduce frecvența, sau face d.ex. o pauză de o lună. Important e să continuați până ajungeți în acel punct, în care constatați că v-ați atins obiectivul/obiectivele. Chiar dacă inițial era unul singur (să nu mai am atacuri de panică d.ex.), dar pe parcurs ați observat că mai sunt și alte obiective de atins (care țin de dezvoltarea personală, de stima de sine, țeluri în viață etc.).

7. Încheierea terapiei

Un proces terapeutic bun se și sfârșește. Obiectivul final este ca dvs. să vă descurcați pe cont propriu, ca un adult responsabil care doriți să deveniți. Unele persoane continuă terapia din loialitate pentru terapeut, pentru discuțiile plăcute și care curg cu ușurință. Nu confundați terapeutul cu prietenul dvs. Genul acesta de relație nu este recomandat pe termen lung, fiindcă vă răpește ocazia de a avea relații autentice cu alți oameni (non-terapeuți).

Sper că am reușit să schițez un pic procesul terapeutic pentru cei curioși, care nu își puteau imagina (mai) nimic sub denumirea de psihoterapie. Dacă am omis anumite aspecte și aveți întrebări, le aștept cu drag. Dacă v-am făcut curioși, vă aștept pe mail: info@cristina-anghel.com, sau pe whatsapp pentru o programare.