Dependența este un răspuns la suferința din copilărie

Pentru programare la psihoterapie, sunați sau trimiteți SMS la 0735 655 894, psihoterapeut Cristina Anghel.

Ființele umane se îmbrățișează, se mângâie, în timp ce animalele se ling, se curăță de insecte. S-a observat că grija parentală determină și nivelurile altor substanțe chimice-cheie din creier, inclusiv a serotoninei, neurotransmițătorul care reglează dispoziția emoțională, în lipsa căruia se administrează Prozac sau alte antidepresive. Alt efect al privării de prezența maternă din copilărie este diminuarea permanentă a oxitocinei, element vital în trăirea experienței atașamentului și menținerea relațiilor de loialitate. Persoanele cărora le este dificil să aibă relații umane intime sunt predispuse la dependență, pot apela la droguri ca la niște „lubrifianți sociali”. Absența atașamentului în copilărie poate duce și la creșterea nivelului altor substanțe, cum ar fi al cortizolului, hormonul de stres. Cortizolul în exces micșorează hipocampul – important pentru memorie și procesarea emoțiilor – și perturbă dezvoltarea creierului, cu urmări pe viață.

Capacitatea unui copil de a gestiona stresul psihologic și fiziologic depinde complet de relația acestuia cu părinții lui. Bebelușii nu își pot regla propriul stres, de aceea se vor stresa până la moarte dacă nu sunt luați niciodată în brațe. Capacitatea de autoreglare o dobândim pe parcursul maturizării, depinde de relațiile pe care le-am avut în copilărie cu cei care au avut griă de noi. Un adult responsabil, predictibil joacă un rol cheie în dezvoltarea sănătoasă a substratului neurobiologic al răspunsului la stres.

Copiii care suferă perturbări în relațiile de atașament nu vor avea aceeași structură biochimică a creierului cu cea a semenilor lor bine îngrijiți și atașați sigur. Din studii reiese și că înțărcarea timpurie poate avea o influență negativă asupra consumului de substanțe.

Studiile efectuate asupra persoanelor dependente de droguri descoperă în mod repetat un procent extrem de ridicat de traume în copilărie, incluzând abuz fizic, sexual, emoțional, violența în familie, divorțul părinților, abuzul de droguri sau alcool în familie, moartea unui părinte. Pentru fiecare experiență adversă din copilărie, riscul pentru un start timpuriu al consumului de substanțe a crescut de două până la patru ori. Cei care au suferit cinci experiențe adverse au prezentat un risc de abuz de până la zece ori mai mare, decât cei fără asemenea experiențe.

Concluzia studiilor a fost că două treimi dintre cazurile de consum de droguri prin injectare pot fi atribuite situațiilor de abuz și traume din copilărie. Populația investigată era una sănătoasă și relativ stabilă, cu studii superioare sau medii. Nu toate persoanele dependente au fost supuse traumelor, cum nici toate persoanele care au suferit traume nu au devenit dependente, dar marea majoritate, da.

Așa cum mulți dintre persoanele dependente spun, ei se automedicamentează pentru a-și alina suferința emoțională, dar, în plus, dezvoltarea creierului lor a fost sabotată de experiențele traumatice prin care au trecut, ele neputându-se dezvolta normal datorită circumstanțelor nefavorabile.

În urma unui studiu efectuat asupra femeilor cu depresie care fuseseră abuzate în copilărie s-a descoperit că hipocampul (centrul memoriei și atenției) era cu 15% mai mic decât normal. Factorul cheie a fost abuzul, nu depresia, deoarece la femeile care sufereau de depresie, dar nu fuseseră abuzate, aceleași zone erau neafectate.

La persoanele abuzate, cele două emisfere nu lucrează în tandem, în special atunci când persoana se află sub stres. O caracteristică a tulburării de personalitate, o afecțiune cu care cei care abuzează de substanțe sunt adesea diagnosticați este trecerea bruscă de la a idealiza o persoană la a simți o antipatie puternică, chiar ură față de aceasta. Dr. Martin Teicher a emis chiar ipoteza conform căreia modurile „negative” în care privim o persoană sunt stocate într-una din emisfere, iar reacțiile noastre „pozitive” în cealaltă emisferă. Ca rezultat al necorelării între ele, în relațiile apropiate și în alte domenii ale vieții, persoanele afectate fluctuează între percepții idealizatoare și devalorizatoare ale propriei persoane, ale celorlalți oameni și ale lumii. Dacă această teorie va fi dovedită prin studii, ar explica multe lucruri, nu doar în ceea ce privește dependența de substanțe, ci și în ceea ce privește multe dependențe comportamentale.

Sursa: Gabor Mate, Pe tărâmul fantomelor înfometate

Pentru programare la psihoterapie, sunați sau trimiteți SMS la 0735 655 894, psihoterapeut Cristina Anghel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *