Criteriile episodului depresiv major conform DSM V

Pentru programare la psihoterapie, sunați sau trimiteți SMS la 0735 655 894, psihoterapeut Cristina Anghel.

Cele 9 criterii conform DSM V (2013) care definesc un episod depresiv major sunt următoarele:

A. Primul simptom al unui episod de depresie majoră este reprezentat de o perioadă de minim 2 saptamâni în care persoana afectată îşi pierde interesul sau plăcerea în privinţa oricărei activităţi (criteriul A).

Individul trebuie de asemenea să aibă încă minim alte patru simptome adiţionale dintre următoarele: fluctuaţii ale poftei de mâncare sau ale greutăţii, somnului şi ale activităţii psihomotorii, energie scăzută, senzaţia lipsei de valoare sau de vinovăţie, dificultăţi de gândire, de concentrare sau de luare a deciziilor, gânduri repetate de moarte sau planuri sau tentative de sinucidere. Pentru a se putea enumera printre simptomele unui episod depresiv major, acesta trebuie să fie proaspăt apărut sau să se fi înrăutăţit comparativ cu starea persoanei de dinaintea episodului. Simptomele trebuie să persiste pe parcursul zilei, aproape zilnic, cel puţin 2 săptămâni consecutive. Episodul trebuie să fie acompaniat de incapacitatea semnificativă de adaptare socială, profesională sau din alte domenii importante.

Dispoziţia din cadrul episodului depresiv major este adesea descrisă de persoană ca fiind depresivă, tristă, lipsită de speranţă, etc. (criteriul A1). În unele cazuri, tristeţea poate fi iniţial negată, dar ea poate ieşi la suprafaţă prin observarea directă (d.ex. A faptului că individul pare că va începe să plângă). Multe persoane se plâng de iritabilitate crescută (d.ex. furie persistentă, o tendinţă de a răspunde evenimentelor cu ieşiri violente sau dând vina pe alţii, o senzaţie exagerată de frustrare în privinţa unor chestii minore).

Anumite persoane îşi pot pierde interesul în hobby-uri, nu le mai pasă, sau nu mai simt niciun fel de plăcere în cadrul activităţilor care anterior le făceau plăcere (criteriul A2). Membrii familiei observă adesea o retragere din planul social sau o neglijarea a plăcerilor pe care le încerca individul înainte (d.ex. unei femei îi plăcea sa danseze). Unele femei experimentează o scădere a dorinței sexuale.

Pofta de mâncare poate scădea sau crește. Unele persoane depresive spun că se forțează să mănânce, în timp ce altele spun că mănâncă mai mult și au diferite pofte (dulciuri sau alți carbohidrați). Dacă există variații mari de greutate (în plus sau în minus), acesta este un alt criteriu care descrie depresia (criteriul A3).

Perturbările de somn reprezintă un alt criteriu pentru depresie (A4). Dacă există insomnie, de obicei este vorba de o insomnie medie ca gravitate (d.ex. trezirea în timpul nopții cu dificultăți de readormire) sau insomnie în fază terminală (d.ex. trezirea prea devreme și imposibilitatea de a dormi din nou). Faza inițială de insomnie (d.ex. dificultăți de adormire) poate fi și ea prezentă. Există și persoane care dorm prea mult (hipersomnia) – acestea dorm prea mult noaptea sau ziua. Uneori, aceste persoane caută ajutor pentru somnul neregulat.

Modificările psihomotorii includ agitația (d.ex. incapacitatea de a ședea, joaca cu părul, frângerea degetelor; frecatul sau trasul de piele, de haine sau de alte obiecte) sau încetinirea (d.ex. vorbirea înceată, gândirea încetinită, miscări lente, pauze crescută până la oferirea unui răspuns; vorbirea cu volum scăzut, inflexiune, conținut variat, muțenie (A5)/ Agitația sau întârzierea trebuie să fie destul de severe, astfel încât să fie observabile de către alții și să nu reprezinte doar niște senzații subiective.

Criteriul A6 este reprezentat de energie scăzută, oboseală. O persoană poate comunica o oboseală susținută fără a depune efort fizic. Chiar și cele mai mici sarcini par să necesite un efort substanțial. Eficiența de rezolvare a sarcinilor poate fi redusă. Cineva poate sp reclame d.ex. că spălatul și îmbrăcatul de dimineață sunt foarte obositoare și durează de două ori mai mult timp decât de obicei.

Sentimentul de inutilitate sau de vinovăție asociat cu un episod depresiv major poate include evaluări negative, nerealiste ale valorii cuiva sau preocupările de învinovățire sau meditațiile asupra eșecurilor minore din trecut (Criteriul A7).

Asemenea persoane adesea interpretează evenimentele neutre sau de zi cu zi ca o dovadă a defectelor personale și au un simț exagerat al responsabilității în privința evenimentelor nedorite.

Sentimentul de inutilitate sau de vinovăție poate lua proporții delirante (d.ex. o persoană care este convinsă că este responsabilă personal de sărăcia din lume). A da vina pe propria persoană este un rezultat foarte des întâlnit în depresie, iar dacă nu este o idee delirantă, nu este considerată suficientă pentru a întruni acest criteriu. Multe persoane raportează impedimente în gândire, concentrare sau luarea deciziilor minore (A8). Aceste persoane pot părea ușor distrase sau se pot plânge de dificultăți de memorare. Persoanele care au de rezolvat sarcini solicitante din punct de vedere cognitiv sunt incapabile să funcționeze. Când episodul depresiv major a fost tratat cu succes, problemele de memorie dispar de obicei complet.

Gândurile de moarte, suicid sau tentativele de sinucidere reprezintă de asemenea un criteriu (A9). Acestea pot varia de la o dorință pasivă de a nu se trezi dimineața sau o credință că celorlați le-ar fi mai bine dacă persoana ar muri, la gândurile recurente de sinucidere, până la un plan anume de sinucidere. Persoanele cu tendințe mai severe de suicid își pot pune afacerile lor în ordine (d.ex. testamente actualizate, datorii achitate), achiziționarea materialelor necesare (d.ex. o frânghie sau un pistol) și alegerea unui loc și a momentului de realizare a sinuciderii. Motivații pentru sinucidere pot include dorința de a renunța în fața obstacolelor percepute ca fiind insurmontabile, dorința intensă de a pune capăt unei stări emoționale nesfârșite și extraordinar de dureroase, incapacitatea de întrevedea orice bucurie în viață sau dorința de a nu fi o povară pentru alții. Rezolvarea unui astfel tip de gândire poate fi o măsură mai semnificativă a diminuării riscului de suicid, decât negarea unor planuri suplimentare pentru sinucidere.

B. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt.

C. Simptomele cauzează o detresă sau o deteriorare semnificativă clinic, în domeniul social, profesional ori în alte domenii importante de funcţionare.

D. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex., un abuz de drog, un medicament) ori ale unei condiţii generale medicale (de ex., hipotiroidism).

E. Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu, adică, după pierderea unei fiinţe iubite, simptomele persistă mai mult de 2 luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare funcţională semnificativă, preocupare morbidă de inutilitate, ideaţie suicidară, simptome psihotice sau lentoare psihomotorie.

Episodul depresiv major poate să apară în mai multe tulburări:

  • în tulburare depresivă majoră
  • în tulburările bipolare
  • în tulburarea schizoafectivă de tip depresiv asociat cu simptomele schizofreniei.

Evaluarea simptomelor unui episod depresiv major este extrem de dificilă atunci când acestea apar la o persoană care are, de asemenea, o condiție medicală generală (d.ex. cancer, accident vascular cerebral, infarct miocardic, diabet, sarcină). Unele dintre semnele si simptomele criteriu ale unui episod depresiv major sunt identice cu cele ale afecțiunii medicale generale (d.ex. pierderea în greutate în cazul diabetului zaharat netratat, oboseala în cazul cancerului, hipersomnia cu începutul sarcinii, insonmia mai tarziu în timpul sarcinii sau postpartum). Astfel de simptome se atribuie clar unui diagnostic de depresie majoră, dacă nu sunt în mod clar și pe deplin atribuite unei condiții medicale generale. Simptomele nonvegetative de disforie, anhedonia, vină sau inutilitate, tulburări de concentrare sau indecizie și gânduri de sinucidere ar trebui evaluate cu grijă deosebită, în astfel de cazuri. Definițiile episoadelor depresive majore care au fost modificate pentru a include doar aceste simptome nonvegetative par să identifice aproape aceleași persoane ca și criteriile complete.

Pentru programare la psihoterapie, sunați sau trimiteți SMS la 0735 655 894, psihoterapeut Cristina Anghel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *